„Omul era atât de înalt și atât de slab, încât părea mereu văzut din profil. Avea pielea smeadă, oasele proeminente, iar ochii îi ardeau cu foc nestins. Purta sandale de păstor și tunica vineție îi cădea pe trup ca veșmântul acelor misionari care, din când în când, vizitau satele din serton,botezând copii cu nemiluita și cununând perechi de concubini. Era cu neputință să-i afli vârsta, obârșia, istoria, dar avea ceva pe chipul lui liniștit, în obiceiurile-i frugale, în neclintita lui seriozitate, ceva ce îi atrăgea pe oameni încă înainte ca el să le dea sfaturi.”