„O să mai pună o imagine, ca să nu pară că și acum totul e făcut din cuvinte. Se oferă cineva să-i fie admiratoare? «Draga mea, o să te pun într-un chenar, o să retrag sarea de pe buzele tale.» Lumina se târăște. Ceva ce cade din mână, ca de obicei vertical, trimițând feței o expresie logică.Iar cântecul pământului devine muget. Corpul femeii rămâne o veste oblică. Ea și bărbatul acela risipitor respiră împreună după ziduri.
Nimic altceva. Poate un țipăt în gură.”