„O negură i se așază pe ochi și-l prinde o amețeală bruscă, scoate un hârâit scurt, sacul îl trage înapoi, încearcă să mai țină balustrada, dar nu mai are putere, stânga refuză să se descleșteze, dreapta se duce involuntar spre inimă, o durere ascuțită îi umple pieptul,cade și se rostogolește pe trepte până aproape de capătul lor, scara se umple cu struguri, icnește scurt, durerea urcă spre gât și mâna stângă, aer, aer, întinde dreapta spre buzunarul de la pantalon, după telefon, nu e acolo, i-o fi sărit când a căzut pe trepte, pipăie în jur, aer, aer, negura nu-l lasă să vadă prea bine, deslușește două rândunele zburând deasupra lui, ce caută rândunelele în casa scării?, aer, aer, păsările se înalță și încep a se roti sus, sus, tot mai sus.”