„Nu se pune prin urmare problema să știm dacă arta trebuie să fugă de realitate sau să i se supună, ci doar de cât anume din realitate trebuie opera să se debaraseze ca să nu dispară în nori, sau ca să nu se târască, dimpotrivă, cu picioare de plumb. Problema aceasta fiecare artist o rezolvă cum simte și cum poate.Cu cât este mai mare revolta unui artist împotriva realității lumii, cu atât mai mare poate fi ponderea realității care îl va echilibra. Dar ponderea aceasta nu poate niciodată să sufoce exigența solitară a artistului.”