„Nu există program turistic cât de cât pretențios care să nu propună «clienților», între altele, vizitarea unui muzeu local. Din punctul meu de vedere, cuvântul «a vizita» simplifică și falsifică gestul «cultural» care ni se propune. De cele mai multe ori, trecerea turiștilor printr-un muzeu capătă însușirile unui protocol postmeridian,cu tot alaiul de zâmbete amabile și gesturi complezente: domnii se gătesc cu sărbătorească eleganță, doamnele se machiază grijuliu, copiii sunt somați să se poarte cuviincios… Momentul e solemn, manierele sunt festive! Iar când membrii clanului se împrăștie dezordonat prin unghere imprevizibile, o voce autoritară nu întârzie să proclame precipitat: «Veniți încoace repede! Uite un Rembrandt!» Și vin cu toții repede, de teamă să nu piardă ocazia.”