„Multă vreme, îngropasem amintirea acelei după-amiezi.
O îngropasem adânc, și nu undeva la mijlocul drumului dintre lucrurile de care îmi dau seama și cele de care nu îmi dau seama. Nu era amintirea intermitentă ce filtrează cu supapa memoriei,ca un pescăruș ce apare și dispare la suprafața unei mări agitate – pasăre pe care o urmărești din când în când, fără să îi acorzi cine știe ce atenție, fără să crezi cu adevărat că există. Amintirea despre care vorbesc este mai apropiată de o făptură de pe fundul mării, cu tentacule înecate în grăunțele de nisip pe sub care mișună suav. Dacă ar fi să se trezească din acel mormânt mâlos…”