„Moartea trăia ascunsă în țesături. De unde veneau lucrurile astea? Ce însemnau ele? Se trezise cu ele, le găsise aici, nu le făcuse el, erau ca pădurea prin care se juca cu ceilalți copii din sat, ca râul, ca păstrăvii, ca celelalte păsări, ca greierii și lăcustele. Lucruri pe care lumea le născuse înaintea lui,lucruri cu care crescuse și care deveniseră parte din el. Moartea era mereu acolo, desupra mămăligii calde. Plutea.”