„Mergând prin mlaștină, a văzut fluturi al căror nume nu-l știa. Broaștele depuseseră grămezi de ouă gelatinoase în noroi. A văzut cintezoii-de-zăpadă care se opreau să se adape și s-a gândit iarăși la cum își amintea locul acela: fruntea ghețarului și torentul care se revărsa viguros din gura lui,culoarea metalică a afluenților. Odată, cu tatăl lui, se apucaseră să calculeze debitul și câtă gheață se topea pe minut, pe oră, pe zi, un volum care, în cele din urmă, lui Fausto i se păruse neverosimil: cum se putea topi în ritmul acela și totuși să rămână la fel?”