„Mateiu I. Caragiale e un poet al detaliului. De la bun început, el a stârnit curiozități și a provocat investigații minuțioase. Pe marginea operei lui s-au pronunțat critici de primă importanță, aproape toți lăsându-se tentați de exercițiul speculativ și aproape toți abandonându-și, în fața capcanelor textului,morga autorității și marota verdictului. E semnificativ că tocmai cel mai capricios dintre comentatori, singurul care n-a vrut să admită valoarea exemplară a Crailor de Curtea-Veche (l-am numit pe Șerban Cioculescu) este și cel căruia îi datorăm foarte multe și foarte pertinente observații de amănunt.”