„MARTHA (după un moment de tăcere, din ce în ce mai înflăcărată): I-am dat tot ceea ce viața poate oferi unui om. A părăsit locurile astea. A cunoscut alte zări, marea, oameni liberi. Eu am rămas aici. Am rămas, chircită și amărâtă, copleșită de plictiseală,împotmolită în mijlocul continentului și am crescut sub povara întinderilor de pământ. Nimeni nu mi-a sărutat buzele și nici măcar dumneata nu mi-ai văzut trupul fără veșminte. Îți jur, mamă, că asta se plătește.”