„Mâine plec acasă. N-am să mai fac jurnalism niciodată.. Nici n-aș avea cum… Nu acolo, nu eu, acum sau mai târziu. Nu știu ce altceva voi face. Îmi vine să fug și mai departe, odată ajuns acasă. Să îi iau pe Fanny și pe Tavi și să continuăm fuga împreună. Să ne mutăm undeva la țară, de ce nu?Poate să ridicăm o casă cu mâinile noastre. Să facem singuri totul, chiar și cărămizile. O casă simplă cu o curte mică și o grădină cât doar pentru noi. Și poate chiar aș face-o, la altceva nu mă pot gândi acum, dacă n-ar însemna să cer prea mult în primul rând de la Tavi. El are alte nevoi acum, la șaptesprezece ani. Nu vreau să i le iau din față. Din viață. Încă puțin, doi ani și va apuca singur pe drumul lui.”