„Mă strecurasem de-acasă, stăteam în mijlocul unei intersecții, noaptea, la întretăierea a șase străzi, singur. Nici țipenie de om, doar spinările câtorva mașini răzlețe, trecând pe lângă mine. Stăteam acolo fără niciun rost și, cum n-am mai avut ocazia să stau așa vreodată, acum, constatasem subit,e o bună ocazie s-o fac, să nu gândesc nimic altceva, să uit de-ai mei, să-mi spun: să nu gândesc nimic altceva, să nu pornesc pe niciuna din cele șase artere, să stau pur și simplu în noapte, acolo, în intersecție, să cred că am venit numai pentru asta, să-mi spun: condițiile sunt ideale pentru o aventură, cum nu mi s-a întâmplat de mult.”