„Mă gândesc fără încetare la neliniștile Majestății Voastre datorate accesului de nebunie al principelui Carol, căci nu pot numi altfel inconștiența cu care acționează și această abandonare a datoriilor sale față de familie și față de patrie. Dar o înțeleg pe Majestatea Voastră și vă aprob,trebuie încercat totul pentru a-l salva, nu doar pentru că este firesc să nu-ți lași propriul copil să se distrugă, dar și pentru că nici cea mai mică îndoială nu trebuie să se înfiripe în conștiința dumneavoastră, atât de încercată în acest sens, căci reproșurile pe care vi le-ați face mai târziu ar fi insuportabile.”