„M-am trezit pe ceva moale și, deschizând ochii, am descoperit că sunt întins pe un așternut, într-un coș împletit. Am ridicat capul: alături, pe podea, stăteau două castroane de metal, cu apă și cu mâncare uscată, iar lângă ele o cană cu ceva gelatinos. În mod clar, obiectele nu fuseseră cumpărate astăzi.Vesela strălucea, iar de pe coș încă nu fusese scoasă eticheta. Deci Vitiușa clocea de mult planul să fure un pisoi. Apucase să se pregătească.”