citatecărți.ro
„M-am lăsat pe spate ușurat și m-am uitat pe cer și n-am mai văzut coțofenele, probabil coborâseră și ele la pământ și rătăceau prin iarbă. Sfoara priponită în cui zvâcnea când și când, semn că erau totuși pe-aproape. Am închis ochii și-am așteptat. Într-adevăr, se făcuse târziu, soarele coborâse dincolo de buza digului,dar limbile lui roșietice se cățărau peste marginea lui și alunecau înapoi în căldarea luncii, fofilându-se printre buruieni, printre trunchiurile plopilor și firele de iarbă, se încolăceau în jurul smocurilor și nu se mai dădeau duse, și parcă m-apucaseră și pe mine de picioare și mă târau odată cu ele spre fundul bălților, în somnul lor de mâl. Inutil să mă împotrivesc, mă lăsam dus.”
Mai mult
Pagina
148
Categorii