„M-am băgat în pat și-am încercat să adorm. Cum mai clămpăneau! Fiecare mușchi din trup mă durea. Dacă stau pe partea asta, dacă stau pe partea aia, dacă stau pe spate, mă durea. Am descoperit că era mai bine pe burtă, dar asta a devenit obositor. Îmi lua două-trei minute bune să-mi schimb poziția.Mă zvârcoleam și mă suceam, înjurând, mai țipând, mai râzând câte-un pic de caraghioslâcul situației. O țineau tot într-un clămpănit. Au început să mă calce pe nervi. Ce știau ei despre suferință în colivia lor mică? Sporovăială de `telectuali! Doar pene; creiere cât o gămălie.”