„Liniște mare în Schloss Solitude la început de an, adâncă, asemenea unui fund de mare, asemenea oceanului în zona denumită Groapa Marianelor, dacă bine îmi aduc aminte din vreme de liceu sau de școală generală, nu mai știu exact când anume am învățat despre abisul ăla și despre nenorocirea de a fi acolo,în beznă, în muțenie, în frigul pătrunzător și nemilos, asemenea spiritelor ăstora care precis stau acolo sau, dacă n-or fi acolo, sînt altundeva unde e la fel, și poate de aceea dorința lor sinceră de a comunica, de a fi alături, de a nu sta acolo mereu.”