„Lingvistica română rămâne și astăzi ancorată în mitologia naționalistă și nu și-a creat încă instrumentele proprii necesare pentru o autoanaliză. O eraoare majoră a bântuit până acum în România, în lingvistică, istoriografie și orice tip de abordare interdisciplinară care în ultimele două secole ar fi putut servi drept fundament pentru studii istorice importante,dar în realitate a produs doar ideologii naționaliste: mai întâi eroarea de a crede că arheologia ar putea aduce dovezi sau confirmări acolo unde numai lingvistica poate funcționa, la care se adaugă convingerea – răspândită nu doar în percepția populară, ci și în studiile universitare – că arheologia ne-ar putea spune ce limbi vorbeau sau ce identitate etnică aveau anumite populații din trecut.”