„Lawrence era îndeajuns de fericit, obișnuit de mult să crească cu un singur părinte. Lumea era pe cale să devină un loc mai bun. Și-a amintit și și-a repetat momentul de optimism din zona-tampon. Din urmă cu doar trei ore. Deja era de așteptat ca statele-satelit ale imperiului sovietic să se întoarcă spre vest,să stea la coadă ca să intre în Piața Comună, în NATO. Dar ce nevoie mai era de NATO? Vedea foarte limpede – Rusia, o democrație liberală, desfăcându-se ca o floare primăvara. Negocieri pentru reducerea numărului de arme nucleare până la dispariție. Apoi o revărsare gigantică de bani și de bune intenții, curgând ca apa proaspătă, spălând mizeria tuturor problemelor sociale.”