„La treizeci de ani, Rose se făcea tot mai fermecătoare cu fiecare an ce trecea, așa i se părea lui Eilis, și chiar dacă avusese câțiva iubiți, tot necăsătorită rămăsese; adesea remarca faptul că are o viață mult mai bună decât multe dintre fostele ei colege de școală, pe care le vedeai pe stradă,împingând cărucioarele copiilor. Eilis era mândră de sora ei, de câtă grijă are de felul cum arată și cu câtă atenție își alege persoanele cu care socializează în oraș și la clubul de golf. Știa că Rose încercase să-i găsească de lucru într-un birou, că îi plătește cărțile – acum că studia evidența contabilă și noțiuni de contabilitate primară –, dar mai știa și că nu se găsea, cel puțin pentru moment, nici un loc de muncă în Enniscorthy, indiferent de pregătire și diplome.”