„La puțin timp după aceea ne-am despărțit și a venit Revoluția. Ultima dată ne-am văzut tot într-o seară, undeva prin noiembrie, când orașul era aproape sub asediu. Avea loc ultimul congres și trupe militare patrulau pe străzi, iar la blocuri oamenii erau obligați să pună pături în geam ca să nu se vadă lumina din apartamente.Ne-am plimbat tăcuți, fără să ne ținem de mână. Cuvintele se terminaseră și între noi nu prea mai exista nimic. Fiecare simțea asta și nu o spunea. Eu pentru că nu puteam, el pentru că nu voia. În mine totul era pârjolit și credeam că nimic nu va mai înflori vreodată.”