„La începutul lui septembrie, Eva plecă la școală. O săptămână înainte trebuiră să se ocupe de ea, să-i pregătească lucrurile cerute de regulamentul internatului. Pe urmă, doamna Alion se târgui mult timp cu frate-su pentru niște bani. Eva știa că sunt banii de taxe și se simțea umilită,în ziua aceea o cuprinse deznădejdea. Desfăcu șuruburile oglinzii de pe masă și scrise cu creionul pe partea dinăuntru a suportului de lemn: «2 septembrie 1930 – ziua cea mai nefericită din viața mea». Prinse sticla la loc și se simți ușurată, de parcă s-ar fi destăinuit cuiva.”