„Iorgu își făcea plimbarea obișnuită, Agatha era la școală, iar Briel rămăsese în grija slujnicei. Se gândea la brava lui soție, care, după nesfârșite procese cu ministerul, reușise să se titularizeze la Liceul «Domnița Ileana», de lângă Mănăstirea Radu-Vodă. Corvoada luase sfârșit… Cîți nervi,câte drumuri, câte intervenții! Li se făcuse, finalmente, dreptate, iar acum puteau fi liniștiți. Își asiguraseră, de bine, de rău, bătrânețile. Cu pensioara lui de scriitor și cu leafa ei, puteau trăi, chiar dacă totul se scumpea. Ce voință de fier la această femeie!”