„Întrucât se spunea că San Marcos era o universitate rebelă, unde se aflau comuniștii, am vrut să studiez acolo. Am intrat așadar la San Marcos, care era cu totul sub controlul guvernului, ca toate instituțiile din Peru. Dictatura infiltrase polițiști în chip de studenți și trebuia să fim foarte atenți cu ceea ce spuneam la cursuri.Era una dintre puținele instituții unde exista o rezistență reală împotriva dictaturii, până într-atât, încât studenții militau în două partide clandestine de opoziție. Unul dintre acestea, majoritar pe atunci, era Partidul Aprista, care avea orientare socialistă și a fost foarte dur reprimat de guvernele militare. Mai erau și comuniștii, care făceau parte dintr-un partid extrem de mic, unde eu am militat un an. Cum spunea un prieten al meu, noi, comuniștii, eram «foarte puțini, dar cu totul sectari».”