„Între noi fie spus, servitutea, de preferință zâmbitoare, e deci inevitabilă. Dar nu trebuie să recunoaștem așa ceva. Acela ce nu poate să nu aibă sclavi nu-i mai bine să le spună oameni liberi? Mai întâi, din principiu, și apoi, pentru a nu-i aduce la disperare. Le datorăm această compensație, nu-i așa?Astfel, ei vor continua să zâmbească, iar noi ne vom păstra conștiința împăcată. Altminteri, am fi obligați să ne schimbăm părerea despre noi înșine, am înnebuni de durere sau chiar am deveni modești, se poate întâmpla orice.”