„Într-una din zilele acelei primăveri, pe o furtună cumplită, se treziseră imobilizați pe poteca îngustă. Vântul bătea atât de tare încât îi lipise de gard și le zburase fesurile de pe cap. Stăteau unul lângă altul, cu senzația că forța vântului avea să le rupă coloana și să le impregneze forma burților în tabla gardului.Ainur era convins că vor muri. Acela a fost primul moment din viața lui când simțise proximitatea morții. Următorul avea să vină peste treizeci de ani, când degetul medicului urolog îi va apăsa pe nodulul prostatic.”