„Individul care tocmai intrase în camera de interogatoriu îmi părea a fi Charon, vâslașul care te trece râul în această lume de dincolo de zare. Era mic de statură. Avea însă piept și brațe puternice, îndesate într-o geacă neagră de piele cu două numere mai mică. Ofițerul care mă interogase întreaga zi se ridică de pe scaun,îl salută conștiincios și cei doi poartă un scurt dialog. Nu înțeleg nimic, cum nu înțelesesem nimic din limba aceasta stropșită din ziua în care m-am stabilit aici în urmă cu aproape patru ani.”