„Încearcă să-ți închipui cum arăt, mai slab decât mă știai și cu mult mai puțin păr, cu pantaloni reiați albaștri și cu un pulover de angora roșu. Deși, după tine, nu pot apărea decât în alb-negru. Stând lângă fereastră, cu fruntea lipită de geam. Ochii în care găsești «răutate arctică» cercetează lumea exterioară,pe cale de a se stinge. Cu mâinile în buzunare. Cu pumnii strânși. Din când în când ridică din umeri și scoate un «hm» britanic. Prin oase îi trece un soi de înfrigurare. Tremurând, își scoate mâinile din buzunare ca să-și cuprindă umerii cu brațele încrucișate, îmbrățișarea celor care nu au pe nimeni. La asta se adaugă instinctul animalului gata parcă să se arunce înapoi, ca să-și surprindă agresorii.”