„Înălțat pe un pisc al Câmpiei Bărăganului, orașul, scăpat de turci după 1828, a fost nevoit să-și tragă seva comerțului prin accesul ușor la Dunăre. Cele câteva Vaduri (nouăsprezece, după unii) stau peste bombeul pantofului Brăilei ca niște limbi pe linia cărora ajungi inevitabil la Dunăre.Indiferent cum ai lua-o în orașul ăsta, pleci de la Dunăre și tot la ea ajungi, ca la iubirea dintâi, pe care n-o uiți și, măcar și cu gândul, tot ajungi să te întorci la ea. Vadurile Brăilei, născute cum ploile croiesc la munte făgașuri pe care alunecă în pâraie apa la piciorul versantului, vor primi fiecare nume, între care cel cunoscut ca strada Împăratul Traian va deveni inima comerțului brăilean, imediat ce orașul capătă regim de porto franco.”