„În prezent admir perspicacitatea acelei femei vigilente: realitatea este că eram pe cale să mă schimb. Învățătoarele mi se păreau dintr-odată proaste, mă amuzam să le adresez întrebări care le puneau în încurcătură, aveam întotdeauna replică, le primeam observațiile cu impertinență. Mama mă certa puțin,dar tata, când îi povesteam necazurile mele cu domnișoarele, râdea. Acest râs mă absolvea de orice scrupul; pe de altă parte, nu mi-am imaginat nici o clipă că Dumnezeu putea fi ofensat de abaterile mele.”