„În Piața Ferentari, la capătul tramvaiului, se despărțiră fără un cuvânt. Marian rămase o vreme buimac în fața băcăniei de lângă stație, privindu-l pe Gigi cum se depărtează în sus, pe Trompetului, spre casă, cu pași înțepați și cu nasul ascuns în gulerul cojocului.Traversă apoi spre părculețul cu o singură alee de zece metri și vălurită cu nisip înghețat. Intră într-o cabină de telefon, trase ușa, închise ochii și ridică gulerul canadienei, socotind că-i mai bine aici, aici barem nu se simte vântul. O panică fără nume prinse a-l împresura treptat.”