„Îmi amintesc că atunci când eram copil iubeam iarna. O așteptam cu nerăbdare și de pe la jumătatea lunii noiembrie începeam să număr zilele până când calendarul atârnat pe unul dintre pereții bucătăriei avea să anunțe intrarea în ultima lună a anului. Sigur, cel mai mult mă bucuram când ningea,însă adeseori era destul pentru mine doar să știu că e iarnă. Viscolele, troienele, poleiul nu mă îngrijorau câtuși de puțin. Îngrijorarea era treaba adulților. Cred că unul dintre primele semne de îmbătrânire este să nu te mai bucuri la venirea iernii. Stai atunci față în față cu o senectute cătrănită și, cel mai adesea, prematură.”