„Îi invidiez pe bătrânii care se simt din ce în ce mai înțelepți, care se pot lăuda cu «experiența» lor de viață și sunt tratați în consecință de generațiile mai tinere. Eu unul sunt tot mai nedumerit, ca să nu zic de-a dreptul perplex. Și sunt din ce în ce mai stingherit când mi se cer «sfaturi»,«soluții», «învățături» competente. Până la un moment dat am crezut că două-trei lucruri îmi sunt totuși clare și pot fi «tezaurizate» ca atare. Că știu ceva. De la o vreme nu mai sunt sigur de aproape nimic. Mă străduiesc, încerc să oblojesc, în inima mea, o fărâmă de speranță, dar, sincer vorbind, nu mai înțeleg aproape nimic. Sunt în mare deficit de certitudini.”