„Ideea vacanței pe o insulă se cristalizase în mintea Lorenzei când eram eu la Paris – ca o formă foarte contemporană de terapie de cuplu. Conform înțelepciunii occidentale, nu există pe lume durere pe care să n-o poată rezolva o săptămână la tropice. După o conferință la nivel înalt despre schimbările climatice,să te sui în avion către Caraibe în plină iarnă nu era cel mai coerent gest: estimând o mie de kilograme de dioxid de carbon de fiecare la dus și încă pe-atât la întors, ca să depășim tristețea cuibărită în căsnicia noastră, am fi emis în atmosferă un total de circa patru tone de CO2. Merita. Cât despre conștiința mea ecologică, urma s-o ignor doar o clipă.”