„Fără să-mi dau seama, fără să văd nimic în afară de Bristena, de vocea ei, de mirosul ei, de șoapta ei („Vino, păpușa”), începuse inflația, banii deveniseră hârtii, ai mei se zbăteau cu disperare să nu rămână fără joburile lor din ce în ce mai insignifiante (și din ce în ce mai periclitate),acasă erau zile fără mâncare, scârțâia, scârțâia rău, nu vedeam, refuzam să văd, mă duceam la țară după cartofi când mă trimiteau, veneam cu rucsacul plin, 30 de kilograme aduceam odată, era puțin, patru guri la masă, în nici trei săptămâni iar eram pe tren.”