„Eu am impresia că am început să fiu scriitor când mi-am dat seama că nu eram bun de nimic. Tata avea o farmacie și, firește, voia să fiu farmacist, ca să-l înlocuiesc. Eu aveam o vocație cu totul diferită: voiam să fiu avocat. Și voiam să fiu avocat pentru că în filme avocații meritau aplauze la tribunal,apărând cauze pierdute. Însă chiar la universitate, cu toate dificultățile prin care am trecut ca să studiez, m-am pomenit că n-aveam să fiu bun nici ca avocat. Am început să scriu primele povestiri, dar, în momentul acela, nu aveam cu adevărat nici o idee la ce folosește scrisul. La început, îmi plăcea să scriu fiindcă mi se publicau textele și am descoperit apoi ceea ce am declarat de mai multe ori și care conține mult adevăr: scriu pentru ca prietenii să mă iubească mai mult.”