„Eseistă fermecătoare a Bucureștiului de ieri, Ioana Pârvulescu i-a făcut cu doi ani în urmă un portret de o seducătoare naturalețe. Sub condeiul ei, orașul a redevenit ceea ce a fost cândva, dar nu l-am mai lăsat să fie: un personaj. Cu ore de grație, cu zile de ursuzenie, cu săptămâni de încordare,cu luni de acreală și cu fulgurante secunde de fericire. Bucureștiul evocat și Bucureștiul real se întâlnesc destul de rar în momentul de față. O făceau mai des în trecut, când ritmurile erau mai lente, iar răgazurile, mai dese.”