„Era o zi searbădă. De dimineață mintea îl părăsise, lăsându-i trupul să rătăcească fără țintă acolo, jos. Trupul golit își vedea apatic de activitățile obișnuite, palid și cu privirea pierdută în bătaia benzilor de neoane, timp în care sufletul îi plutea pe deasupra raioanelor și nu se gândea decât la ziua de mâine.Ziua de mâine era un lucru pe care îl aștepta cu nerăbdare.”