„Era o bicicletă veche, dar solidă, o bicicletă de care se mai putea folosi ani mulți, chiar dacă era demodată. Domnul Ferdinand Șulek s-a certat singur cu asprele cuvinte ale Ecleziastului pentru că, în timp ce moșmondea încercând să deschidă lacătul de alamă lustruită,ochii i-au căzut pe cadrul de fontă pistruiat cu puncte de rugină și un gând fugar i-a șoptit că ar trebui să cumpere o bicicletă nouă. Or, o bicicletă nouă e o vanitate fără rost când cea veche își face treaba. Pornirea frivolă odată înăbușită, s-a putut concentra mai bine asupra cheiței și, în timp ce limba lacătului sărea eliberată din lăcaș, domnul Șulek s-a lăsat absorbit de preocupările lui obișnuite.”