„După nuntă, viața lui Ioșca și a Ilonei se așezase dacă nu pe un făgaș fericit, pentru că lucrul acela dintre ei era cu mult peste fericire și nu suporta comparație, măcar într-o obișnuință care era geamăna bucuriei de a fi împreună, a iubirii. Peste vale începea să se lase toamna,minunatul anotimp în care natura se aseamănă omului, schimbătoare, îndreptându-se spre moarte, pregătindu-se pentru sfârșitul după care întotdeauna urmează un început.”