„După cum arăta, slab ca un băț, groaznic de palid și cu ochii galbeni, taică-miu nu mai avea mult de trăit. Mi-am mutat privirea de la el spre fereastră, dar de-acolo se vedea doar blocul cenușiu de vizavi, unde locatarii își țineau jaluzelele trase,sătui probabil de tragedia zilnică a spitalului.”