„După Anul Nou mergeam cu crucea. Eu, tata și diacul. Umblam de la o casă la alta, înaintând greu prin nămeți, dârdâind de frig și strigând cât mă țineau puterile țuralesaaaaa! țu-raaa-leeee-saaaa! Apoi cântam În Iordan botezându-te. Rar, doar foarte rar, și foarte puțin, primeam ajutor de la tata,care oricum nu striga țuralesa niciodată, iar În Iordan îl cânta numai pe final, și numai ultimele cuvinte, chiar înainte de a intra în case. Diacul nu cânta decât înăuntru, avea probleme cu vocea la frig.”