După 22 Decembrie, când am luat toți vacanță - în afară de Chone, firește, care trebuia să meargă, măcar din când în când, la serviciul lui - a început o perioada de vis. Eram nelipsit de la Doinița, ne înțelegeam foarte bine și, uneori, pradă unei senzații de lene care mă compleșea,îmi venea să rămân peste noapte la ea.