„Dumnezeul Vechiului Testament era greu de iubit. Era distant și temut, nimeni nu-i știa chipul și El nu-l arăta nimănui. Doar Moise îl iubea pe Iahve. Ceilalți tremurau periodic de frica Lui. Israeliții, mânați de Moise prin deșert, rămăseseră cu inima la Dumnezeul lor anterior, El (Elohim),ca dovadă că în absența lui Moise, convocat de Iahve, ei fac, deloc întâmplător, statuia de aur a vițelului, care era simbolul lui El. Ca să poată fi iubit, Dumnezeu a trebuit să se întrupeze și să devină Isus. Oamenii au putut să se raporteze abia acum la Dumnezeul în carne și oase. Acest Dumnezeu întrupat, Fiul, l-a «eliminat» pe Dumnezeu, a ocupat total scena, iar Tatăl s-a retras într-un fundal pe care nimeni nu l-a mai putut imagina.”