„Domnul Cioran se mai gândi cu groază că în anii din urmă, din ură față de bogați, începu să fie mai înțelegător cu socialiștii. Durerea îi sfredelea acum tâmpla dreaptă… Dacă ar fi putut adormi!
Mai sunt două ore și va răsări soarele. Viitorul deja a venit la Paris și domnul Cioran e încredințat că viitorul înseamnă cădere,cădere, cădere. O prăbușire nesfârșită, lumea noastră piere pe măsură ce alunecăm prin timp tot mai departe de mărul blestematului de Adam…”