„Dinu cercă să-și întredeschidă iscoditor pleoapele neliniștite.
Zări obrajii lucii ai merelor domnești culcate pe rogojină la căpătâiul lui, rumeneala lor hilară; clipi stângaci și abia desluși – prin tremurul de ploaie subțire al genelor – gleznele goale,sandalele mici…
Îi înțepenise gâtul și-l săgeta brațul drept pe care-și sprijinise capul, dormind; totuși nu îndrăzni să se miște.”