„Despre Nichita s-a scris mult, dar mai ales s-a fabulat – de cele mai multe ori oral – enorm. El însuși a întreținut mitul creat în jurul lui știind că, pe lângă o operă mare, o biografie controversată nu strică. Ba chiar din contră. Spunea adesea că posteritatea trebuie construită din timpul vieții,un paradox pe care el l-a rezolvat cu nonșalanță. Făcea permanent «gesturi nebune», menite să epateze un public conformist care rămânea cu gura căscată de emoție.”