„Deși din clasa a IX-a am început să citesc compulsiv câte opt-zece ore pe zi, ieșirile cu băieții din cartier reușeau să anuleze constant efectul igienic despre care se spune că l-ar avea cărțile asupra celor ce le deschid.Cu mintea năucită de maratoanele din Steinbeck și Kafka – autorii-balama ce mi-au deschis apetitul pentru literatură – mă pomeneam câteva ore mai târziu suit pe dig, mimând mișcări de copulație în spatele lui Bombatu în timp ce Iță îi mobilizase în prealabil mâinile. În timp ce victima – intrată și ea în jocul nostru indecent – emitea țipetele carnale specifice unui film pentru adulți, eu eram protagonistul simulării unei sodomii care umplea de consternare sezoniștii de pe plajă, spre amuzamentul grupului nostru obscen de pe stabilopozi. Ăsta era efectul lecturii Procesului lui Kafka. Așa mă cizelase La răsărit de Eden.”