„«De ziua mamei», așa se numește spectacolul. L-am pregătit în numai o săptămână, să nu se-aștepte nimeni să fie ca de Cântarea României, zice diriga. Dacă veneau inspecții, atunci trebuia să se spună mai din vreme. Dar asta numai a bombănit, când directorul a ieșit din clasă cu spatele drept.Și-apoi s-a uitat din rotundul ei către noi, ce-o să se facă? Cine să-i gândească ei montajul literar-artistic?
În fiecare clasă e un tablou al Iubitului Conducător, iar la intrare e expoziția cu portrete de pionieri. Făcute toate de copiii cei mai talentați. Al meu n-a fost ales, că n-a ieșit prea bine, mereu greșesc la nas. Dar al Voichiței, care desenează cel mai frumos din clasa noastră, e chiar al doilea din șir. Îți sare-n ochi imediat, că nimeni n-a reușit să facă să fluture mai frumos o cravată.”