„De la răsărit la apus, privirea îi alunecă încet, fără a întâlni nici cel mai mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare.Nu se vedea țipenie, dar din curțile interioare urcau, o dată cu aburul aromat al boabelor de cafea puse la prăjit, voci vesele sau tropăieli nedeslușite.”